Desi este posibil sa te fi pierdut pentru totdeauna, stiu ca trebuie sa fac un efort ca sa straiesc toate darurile pe care Dumnezeu mi le-a dat azi... Darul nu poate fi economisit, nu exista o banca unde sa il depun ca sa il utilizez din nou cand o sa fiu impacata cu mine insami... Daca nu voi culege roadele acestor daruri le voi pierde iremediabil. Cu totii stim ca suntem doar artistii vietii. Intr-o zi avem dalta pentru sculptura, intr-alta zi avem pensule si culori pentru un tablou, sau hartie si stilou ca sa scriem. Insa niciodata nu vom reusi sa folosim daltele pentru panza sau pensulele pentru sculpturi... Cu toate acestea stiu ca trebuie sa accept situatia, desi mi se pare un blestem ca mereu mi se intampla numai mie sa pierd. Stiu ca trebuie sa ies din durerea mea si sa imi duc visele la bun sfarsit. Stiu ca atunci cand simt ca obiectivele propuse sunt indepartate si drumul pana la realizarea lor e greu. Imi aduc aminte ca picatura strapunge piatra nu prin putere ci prin constanta!

Poate este o aberatie sa spun "ca te-am pierdut" intruncat nu te-am avut niciodata, si mai ales, nimeni nu pierde pe nimeni, fiindca nimeni nu poseda pe nimeni. In dragoste nimeni nu poate leza pe nimeni, fiecare este raspunzator pe ceea ce simte si nu putem da vina pe celalalt!

Cu toate acestea, as vrea sa plec undeva intr-o lume pustie unde sa nu existe iubire, sa nu existe ura, sa nu existe suferinta, sa nu existe fericire, sa nu existe suflet, ci doar un univers in care sa imi oferi toate acestea... numai tu! Poate ca ochii mei nu au luminat indeajuns zarea ta, poate ca zambetul meu senin nu a inseninat indeajuns fata ta, poate ca am fost doar un strop din roua diminetii care a cazut in fantana vietii tale. Poate ca am fost doar o stea in inaltul cerului inimii tale, insa pentru care ai ajuns sa insemni ceva, dar care pe langa faptul ca am invat sa simt ceva pentru tine, am invat sa traisc fara tine. Langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii. Fericirea nu inseamna a avea cei mai bun din tot ceea ce este frumos ci a avea putin din ceea ce iti place. In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseza mai mult decat se traieste. As vrea sa iti inchin tie viata mea pentru a-ti multumi pentru frumosul pe care mi l-ai aratat doar in trei zile, ti-as oferi ingerul meu pazitor ca sa fii de doua ori mai in siguranta, ti-as oferi tie zambetul meu ca sa fii de doua ori mai fericit, ti-as oferi tie gura mea ca atunci cand nu sunt cu tine sa te poata saruta, ti-as oferi trupul meu ca sa ai in bratele cui sta,ti-as oferi dragoastea mea si gandul meu, daca as sti ca intr-o zi vei stii sa le folosesti si te-ar ajuta cu ceva... Si nu s-ar pierde dragotea undeva in infinit printre rautati si egoisme.

Suntem niste creaturi interesante ca oameni, incapabile de a nu judeca, de a face angajamente, de a uita prejudecatile, de a fi cinstiti, de a accepta ceea ce intr-adevar IUBIM...