Ganduri

Pentru toate exista un (nou) inceput

Melodii de vara

De ceva timp am observat ca foarte multa lume vorbeste tot mai mult despre vremurile de altadata. Si culmea e ca majoritatea nici nu au implinit 30 de ani. Printre acestia ma numar si eu, la cei 24 de ani ai mei. Nu stiu de ce dar parca pe zi ce trece ma simt din ce in ce mai batran. Totul parca s-a schimbat in mai rau. Noile generatii din scoala generala sau liceu mi se par dezastruoase, nu au nici o legatura cu planeta pe care locuiesc, cu societatea in care traiesc. La orice jurnal de stiri vezi doar crime, violuri, talharii...

Banii devin din ce in ce mai importanti, parca nimic nu mai e gratis in ziua de azi... Nici macar dragostea...

Nici vacantele nu mai sunt cum erau odata... Atunci vacanta de vara de 3 luni parca dura 1 an. Acum, nici nu stii cand a trecut... Nici macar muzica actuala nu prea imi mai place la fel de mult ca cea veche.

Si daca tot veni vorba de muzica, Ade mi-a transmis o leapsa:

List seven songs you are into right now. No matter what the genre, whether they have words, or even if they’re not any good, but they must be songs you’re really enjoying now, shaping your summer. Post these instructions in your blog along with your 7 songs. Then tag 7 other people to see what they’re listening to…

Imi este foarte greu sa aleg doar 7 melodii, ele cu siguranta sunt mult mai multe. Printre acestea, se numara:

In continuare le puteti si asculta, in cazul in care nu le stiti deja. Citeste continuarea...

Frica ne omoara

Inca nu am reusit sa-mi dau seama de ce suntem atat de fricosi. Am observat asta la foarta multa lume, indiferent de sex, varsta sau status social. Toti ne temem de cate ceva, oricat de intemeiat sau nu ar fi motivul ce induce frica.

De obicei ne e frica de necunoscut, de a nu gresi cu ceva. Dar frica de a nu gresi, nu te impinge oare spre o alta greseala? Si asta fara sa-ti dai seama... sau cel putin nu pe moment.

Intr-o relatie la fel e. Am observat ca sunt foarte multi care se tem sa faca ceva, orice... Daca el sau ea face ceva ce tie nu-ti place, nu e bine... Daca face acelasi lucru destul de des, e clar ca ceva nu merge. Si am vazut ca sunt persoane care se complac in situatia asta. Inteleg ca dragostea e mare, dar gandeste-te la faptul ca te vei casatori cu persoana respectiva. Chiar vrei sa iti petreci restul vietii asa? Dragostea asta va trece si ea pana la urma, sau nu va mai fi la fel ca la inceput., iar incompatibilitatea se va accentua odata cu trecerea timpului.

Sau iti place de cineva dar nu faci nimic in privinta asta... Am intalnit si situatia asta de foarte multe ori. Nu conteaza ca esti fata sau baiat. FA CEVA! Am vazut ca sunt multe fete ce asteapta mereu reactia baiatului. Mereu aceleasi indoieli: "Daca nu-i place de mine?", "Ce parere o sa aiba despre mine?" si multe altele... Ce se poate intampla? Nu-i place? Asta e, se mai intampla. Nici tie nu-ti place de oricine de pe strada... Dar daca totusi ii place? Nu ai fi mult mai fericit(a)?

La locul de munca de exemplu, sunt destul de putini cei ce au curajul sa-si ceara drepturile sau sa-si expuna punctul de vedere. Se multumesc cu mai putin. Una dintre scuze: "Decat deloc e bine si asa"... De unde stii ca nu va fi deloc? Daca totusi va fi mai bine? E vorba doar de o discutie... Si in cazul in care chiar meriti mai mult, sigur va fi cineva care ar putea sa-ti ofere, chiar daca nu in cadrul aceleiasi firme / institutii.

Pana si fotbalistilor acum la Campionatul European le era o frica de parca se duceau la taiat. Au intrat pe teren cu gandul sa nu primeasca prea multe goluri... Adevarul e ca nu au primit chiar asa multe, dar nici de dat n-au dat decat unul... Rusia, echipa pe care am batut-o cu 3-0 acum cateva saptamani, a reusit sa bata Olanda si Suedia. Acum joaca semifinala... Turcia la fel. Au castigat cu Cehia, dupa ce erau condusi cu 2-0 si mai erau vre-o 10 min din meci. Au castigat impotriva Croatiei, care conducea 1-0 cand mai erau 30 secunde pana la final. La urmatorul atac, turcii au reusit sa egaleze, pentru ca mai apoi sa castige la penaltiuri.

Dar asta e... deja frica face parte din cotidian. Daca tot nu am reusit sa schimbam asta, va trebui sa invatam sa facem fata consecintelor. Fiecare cum reuseste, de preferat totusi sa nu urmam exemplul pustilor sau pustoaicelor EMO.

De prin bloguri adunate (2)...

Mă uit la unele femei care se miră de ce bărbaţii lor iubesc mai mult sticla decât pe ele şi de ce au amante.

Explicaţia e foarte simplă: înainte să se căsătorească se îngrijesc, sunt cochete şi vor să arate cât mai bine, minţindu-se că o fac pentru iubiţii lor.

De fapt, o fac pentru ele ca să nu rămână "fete mari", căci din momentul în care se văd cu verigheta pe deget, gata, termină cu cochetăria, uită că trebuie să fie frumoase pentru bărbaţii lor, atacă frigiderul la 2 noaptea, put toată ziua a sarmale (e foarte bine ca o femeie sa gătească, dar nu trebuie să miroasă ca o bucătărie ambulantă), se culcă îmbrăcate în pijamale de flanel, nu-şi mai sărută soţul când pleacă sau când se întoarce acasă şi dacă bietul om se satură şi începe să vină din ce în ce mai rar, tot ele se isterizează.

[...]

Să-mi fie iertat, dar cred că nu aş putea să-mi iubesc vreodată copilul mai mult decât bărbatul, dat fiind că acel copil va fi sânge din sângele omului meu.

Sunt iubiri diferite şi nu se anulează una pe cealaltă, dar nu toate pricepem asta!

Nu concep cum o femeie normală şi aparent stabilă psihic îşi poate izgoni astfel soţul de acasă!

Bărbaţii nu sunt porci prin natură, bărbaţii sunt porci din cauza femeilor.

Mie pur şi simplu nu mi se pare imposibil să ai o viaţă aproape perfectă.

Nu mi se pare imposibil sa te măriţi cu omul iubit, să-i dăruieşti un copil şi să rămâi femeie.

Aceeaşi de la început: femeia care îşi doreşte bărbatul, care îi ţine capul în poală şi îl mângâie pe păr când se uită la un meci de fotbal, care vrea să iasă cu el în oraş şi să arate superb pentru că ştie că lui îi place să fie invidiat de prieteni pentru viaţa pe care o duce, alături de o adevarată femeie.

Sunt o idealistă?

Insemnare gasita pe blogul Rozanei. Articolul complet aici.

De prin bloguri adunate (1)...

Intotdeauna intelegem ce-am gresit abia dupa ce a incetat sa mai conteze. Ne dam seama o secunda prea tarziu. Cred ca asta e principala problema in majoritatea relatiilor. De iubire, de colegialitate, de prietenie, de vecinatate pe casa scarii. Cred ca noi oamenii tinem atat de mult sa avem dreptate ca preferam sa ne irosim viata argumentand in loc sa traim.

Si renuntam sa mai avem dreptate abia atunci cand cel din fata noastra, cel care n-a avut dreptate niciodata, depune armele si pleaca. Imi vin acum in minte zeci de momente cand refuzam sa incetez sa vorbesc, desi stiam c-ar fi muuult mai bine sa tac. Stiam ca n-am dreptate, sau ca oricum nu conteaza daca am dreptate sau nu.

Fiindca fericirea nu inseamna sa fii cel mai bun orator. Sa ai cele mai multe argumente, cea mai raspicata voce si cel mai tenace caracter.
Citeste continuarea aici.
Emite conţinut