Vorbeam acum cateva zile cu o prietena si mi-a spus ca ea nu poate face niciodata primul pas. Si nu e prima care spune asta. Si primul poate fi facut in asa fel incat sa nu fie foarte evident dar sa ii starneasca interesul lui (ei) si sa continue celalalt. Cand vrei ceva cu adevarat nu cred ca mai conteaza cine face primul pas sau daca iese bine sau nu. Macar stii ca ai incercat. Decat sa regreti un lucru pe care nu l-ai facut, mai bine regreti ceva ce ai facut. Daca nu faci nimic, e posibil sa te intrebi toata viata "ce ar fi fost daca?...", si credeti-ma, nu e deloc placut.

Desigur, viata e complicata, fiecare are problemele lui/ei, sunt situatii cand chiar nu se poate. Dar macar trebuie incercat atunci cand se poate. Incertitudinea mi se pare de multe ori mai grea decat un eventual refuz.

Eu sunt o fereastra deschisa pentru zborul visurilor noastre,
Te Iubesc pana la Doamne Doamne si inapoi, de un infinit de ori,
O lume in care ne iubim si tu o stii,
Ma ai, ma vrei, iar eu, eu te privesc si nu-mi ajunge,
Te simt si nu ma satur, te am si te mai vreau...